Ploc!, Nr. 71

 

http://www.100pour100haiku.fr/revue_ploc/ploc_revue_haiku_numero_71.pdf

Kukai noiembrie

doar o candelă
pe mormântul tatălui -
moşii de toamnă

Cirrus: tankas de nos jours, Nr.8 - octombrie 2017

un fir de nu-mă-uita

cade din jurnalul meu -

mă gândesc

la cel ce mi l-a dat

de ziua mea

http://www.cirrustanka.com/issues/8_Cirrus_automne_2017.pdf

Wild Plum - a haiku journal 3:2 Fall&Winter 2017

Am sărit peste un rezultat.

Mama zâmbeşte

din fotografia de tinereţe -

busuioc la candelă

/https://wildplumhaiku.wordpress.com/

 

Rezultatele Concursului de Tanka, ediția 2017

Premiul al II-lea

 Maria Tirenescu

povestea noastră

a început când ziua

se topea încet -

mână-n mână admiram

licărul unei stele

http://lyricalflashes.blogspot.ro/

Vancouver Cherry Blossom Festival

International Honourable Mentions

starry night—
a cherry branch in blossom
for no one
                     Maria Tirenescu
                     Cugir, Romania

noapte-nstelată -
o creangă de cireş înflorită
pentru nimeni



http://www.vcbf.ca/haiku-invitational/winning-haiku/2017-winning-haiku

Ce trist e când ne părăsesc prietenii!

Cu două zile în urmă, a plecat dintre noi un om deosebit, o prietenă caldă şi amabilă, un ziarist şi făuritor de reviste şi cărţi, un cetăţean al meleagurilor hunedorene. E vorba despre Ileana Lucia Floran, originară din Orăştie, pe care am cunoscut-o pe un sait de literatură şi cu care am colaborat cu mult drag.

Ileana Lucia Floran s-a născut la 29 iunie 1960 în Orăştie. A fost licenţia în științe ale comunicării, absolventă unui master de management şi comunicare în afaceri. A fost director al Editurii EMMA, director a revistei „Dăruiri literare”, care apărea atât în format tipărit, cât și online. Era membră a UZPR

Ilena Lucia Floran având o mare dragoste pentru carte, a scris şi a editat numeroase volume de poezie, de proză scurtă, dar şi romane. A publicat în reviste literare ca „Boema”, „Ardealul literar”, „Arcada”, „Rapsodia”, „Vatra veche”, „Vox Libri”.

A debutat editorial în 2006 cu volumul de versuri „Surâsul timpului”. Pentru romanul „Tăcerea destinului” (2012) a fost premiată de Liga Scriitorilor din România, Filiala Judeţului Hunedoara, cu distincţia „Romanul anului”.

Spicuiesc dintr-un interviu pe care i l-a acordat lui Dan Orghici: „Sunt o persoană destul de cunoscută deoarece am muncit mult, atât ca editor, cât şi ca redactor cultural la diferite reviste de specialitate. De asemenea, până acum am publicat zece volume: poezie, proză scurtă și roman. Cărțile au apărut şi pe blogul personal, fiind citite nu numai pe suport de hârtie ci şi online. Totuşi, nu mă consider o personalitate ci doar o persoană care şi-a luat în serios pasiunea şi, poate, talentul. Asta vor hotărî cititorii şi viitorul.”

Mai multe pe saitul scriitoarei:

http://ileana.floran.ro

Concurs Haikouest mai 2017

Tema: Déambuler - hoinar

5 ème prix – 7 points

je cours à l'aube

arrêter des papillons -

les nouages dans le ciel

Maria Tirenescu

alerg în zori

să prind fluturi -

norii pe cer

http://www.haikouest.net/9---Concours.html

Liceeni vişeuani – reuniţi după o jumătate de secol

Am găsit, pe Facebook, articolul publicat în Graiul Maramureşului:
http://www.graiul.ro/2017/07/19/liceeni-viseuani-reuniti-dupa-o-jumatate-de-secol/

Ultimul sunet de clopoţel care a răsunat în urmă cu o jumătate de secol pe coridoarele Liceului „Bogdan Vodă” din Vişeu de Sus a însemnat aproape pentru toţi absolvenţii clasei a XI-a de atunci, ultima generaţie cu 11 clase de liceu, intrarea în viaţă prin poarta din faţă. Toţi erau înaintea viitorului necunoscut şi neprietenos şi fiecare din ei se gândea la stresantele examene de admitere, pentru că se dădea admitere atât la facultate cât şi la şcolile tehnice. 

Minunaţii elevi din urmă cu o jumătate de secol s-au întâlnit în această vară în curtea liceului pe care l-au absolvit, pentru a participa la bine cunoscuta oră de dirigenţie, în care se spun multe…

Din păcate, 34 din cei 141 de absolvenţi ai celor 5 clase ale liceului au plecat pe drumul fără întoarcere. Din cei 107 rămaşi în viaţă, au răspuns invitaţiei de a fi prezenţi doar 48, ceilalţi absentând din diferite motive.

Au fost prezenţi şi profesorii Nicolae Filip, Laurenţia Boldor, Ion Ţelman, Ileana-Eva Dăbală, Petrache Mureş şi Malintz Eva-Livia. Pe drumul veşniciei au plecat şi doi dintre foştii diriginţi: prof. Vasile Dăbală şi Ion Moise.

A sunat din nou clopoţelul! Le-a urat bun venit profesorul Nicolae Filip, fostul director al liceului în anul absolvirii. Le-a adresat câteva cuvinte, după ce s-a păstrat un moment de reculegere pentru profesorii şi elevii trecuţi la Domnul. A răsunat „Gaudeamus igitur” şi au urmat trei ceasuri de amintiri. La strigarea catalogului, fiecare a relatat realizările obţinute în viaţă, neîmplinirile, năzbâtiile din viaţa de elev de liceu, crâmpeie din viaţa de pensionar.

A fost o generaţie împlinită prin studiu: 5 medici, 11 ingineri, 30 de profesori, 3 jurişti, 4 ofiţeri superiori, din care unul general de brigadă, 2 economişti, 3 preoţi, 1 farmacist, 20 de asistenţi medicali, 19 tehnicieni, 22 de funcţionari. Este meritul dascălilor de excepţie pe care i-au avut, dar şi al seriozităţii absolvenţilor. Fiecare este un învingător în felul lui.

A urmat apoi masa la Restaurantul „Cerbul”, prilej de a continua discuţiile şi atmosfera sărbătorească. Absolvenţii îi mulţumesc organizatorului întâlnirii, întreprinzătorul Ilie Ciolpan, un bun prieten şi coleg adevărat. (a.f.)

Regret mult că legătura cu foştii mei colegi s-a rupt. Nu neapărat din vina mea. Poate nu participam, dar faptul că nu am fost invitată spune ceva. Nu sunt Fata Împăratului Roş, nu vreau să vă supăr. Totuşi, sunt persoane în Vişeu care îmi cunosc adresa. Unii îmi ştiu şi numărul de telefon, adresa de e-mail. Sunt cunoscută pe Facebook, pe site-urile de literatură din multe ţări. Dar colegii mei nu sunt francezi, nu sunt englezi, nici măcar japonezi. Eu le doresc sănătate şi le promit că vor mai auzi de mine! Toate cele bune tuturor! Mioara Grad

Din Romanian Kukai decembrie 2016, peste care am sărit

commuter train -

art Gallery

on a steamed window 

(tr. Ana Drobot )

 

Romaniankukai, iunie 2017

Locul V – 14 puncte

55.

numai o şoaptă -

macul roşu rămâne

fără petale

Revista Cirrus: tankas de nos jours, Nr. 7 din aprilie 2017

Nimeni nu poate spune

când a început

povestea noastră

toate au venit

pe nesimţite

http://www.cirrustanka.com/issues/7_Cirrus_printemps_2017.pdf

De Florii prin cimitire

La Cugir

La Dâncu-Mic

Prietenii literare

Prin intermediul miracolului lumii moderne, internetul, am cunoscut-o pe doamna Maria Tirenescu. Am s-o numesc scriitoare, pentru că asta este. Cu acelaşi talent mânuieşte pana şi când scrie poezie şi când scrie proză. Am făcut recent un schimb de cărţi pentru copii, dumneaei dăruindu-mi ultima apariţie editorială ,,Copii de ieri, copii de azi,,.

Am citit-o din scoarţă-n scoarţă, cu plăcerea revederii unor scene din propria copilărie. Când am citit ,,Vacanţa la mare,, am retrăit pasajul cu sufertaşul. La fel am păţit şi eu când i-am dus de mâncare tatălui meu. 

Fiecare povestire mi-a adus în faţa ochilor minţii, câte o amintire, câte o retrăire. În concluzie, cartea nu se adresează numai copiilor, ci şi nouă, celor mari, care ne putem regăsi cu uşurinţă în paginile acestei minunate cărţi.

Draga mea prietenă, îţi doresc mult, mult succes în tot ceea ce faci, pentru faci totul foarte bine. 

Cu stimă, respect şi prietenie.
Aurelia Oancă

Scriitoarea Aurelia Oancă mi-a trimis trei dintre cărţile pentru copii pe care le-a publicat la două edituri din Baia Mare, municipiul în care locuieşte autoarea şi de unde se inspiră. Sunt cărţi de colorat, dar care conţin texte diverse, poezii, basme, povestiri cu miez. Desenele îi aparţin scriitoarei.

E un bun prilej de a face un schimb de impresii, de idei, de amintiri legate de locurile copilăriei. Îi mulţumesc Aureliei Oancă pentru cărţile pe care le voi citi cu drag! Le vor citi şi nepoţii noştri atunci când vor veni în vizită la noi!

Copii de ieri, copii de azi

Astă seară aș vrea să vă destăinui un secret: sunt o persoană de modă veche.

Știți de ce? Îmi place să citesc cărți, să le ating tainele ascunse între coperți, să le răsfoiesc, să le miros,  să inspir cu lăcomie izul de cerneală, să aud scârțîitul peniței pe foaie, să văd mâini emoționate ștergând, corectând pasaje întregi, să ascult zgomotul tiparniței cum așterne pe coala albă mii și mii de semne ce zâmbesc ghiduș unele către altele.

Da, îmi place cartea în forma ei clasică, pentru că are viață, palpită și poartă în ea trăirile și gândurile autorului.

Când primesc o carte, așa cum s-a întâmplat azi, o iau cu grijă și o mângâi, o privesc cu dragoste și îi mulțumesc pentru dorința de a mi se confesa.

Cartea Mariei Tirenescu, ”Copii de ieri, copii de azi”, a ajuns la mine ca dar din partea autoarei.

Îi mulțumesc pentru lumină și pentru autograf! Respecte!

E o carte cu totul specială, care m-a surprins prin subiectul abordat, tratat în egală măsură într-o manieră sensibilă, serioasă și optimistă.

Ușor nostalgică, autoarea trăiește / retrăiște momente, evenimente de ieri (ca protagonist sau nu), de azi (fie ca observator, fie ca educator, fie ca părinte) ce o impresionează, o emoționează, o intrigă, o pun pe gânduri conturând, uneori, un subtil caracter moralizator, deloc supărător.

Poveștile (17 la număr) se scriu firesc, pornind de la plecarea Roxanei, personajul primei povestiri, la bunici, la țară. Glume, peripeții, jocuri, nemulțumiri, conflicte rezolvate cu înțelepciune de bunica și multe, multe alte ghidușii ce se regăsesc în mai toate povestirile, cu alte personaje ca protagoniști, în alt timp și spațiu, cu alte soluții pentru ”războiul” dintre generații, dar întotdeauna cu un final pozitiv ce conține, discret, un îndemn la educație, politețe și respect pentru ambele ”tabere”.

Mărturisesc că demult nu am mai citit o carte pentru copii atât de plină de miez, atât de simplu și clar scrisă, din care să nu lipsească nici emoția, nici suspansul. Cartea generează cât se poate de spontan și de firesc discuții cu copiii dar și cu alți membri ai familiei despre  propriile definiții sau exemplificări ale vieții ce curge când domol, când tumultuos prin ore și ani; în plus, datorită explicațiilor oferite de  personaje, se pot aprofunda diferite perspective asupra conceptului: de libertate, de unitate, de demnitate.

Recomand  cu mare drag această carte cu totul deosebită, pentru momente cu adevărat fascinante petrecute în familie, la grădiniță, la școală, în societate.

Copii de ieri, copii de azi, de Maria Tirenescu; prefața: Viorica Alecu; grafica: Marinela Dafina; editor: Cătălin Nicolae Moldoveanu; editura Zeit, Brăila, 2017

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 20 martie 2017

Un premiu la concursul lunii februarie organizat de Haikouest

une jonquille

dans mon vase en cristal -

ma mère surit

o narcisă galbenă

în vaza mea de cristal -

mama mea zâmbeşte

http://www.haikouest.net

A sosit!

Recenta mea carte de povestiri, publicată la Editura Zeit a sosit la Cugir! Îmi place mult. Sper să placă şi publicului, copiilor de orice vârstă.

Concursul ziarului Mainichi, din Japonia

Haikuul cu care am obţinut o menţiune de onoare la ediţia a 20-a concursul ziarului Mainichi din Japonia.

lilac flowers –
an old man wipes his sweaty forehead
with the back of his hand

flori de liliac -
un bătrân îşi şterge fruntea transpirată
cu dosul palmei

http://cdn.mainichi.jp/vol1/2017/03/06/20170306p2a00m0na004000q/0.pdf

De pe Facebook

          O foarte frumoasă surpriză mi-a făcut prietena mea şi a noastră Mariana Rogoz Stratulat. Mi-a trimis două cărţi de poezie. Un astfel de eveniment merită să fie anunţat pe Facebook. Citesc cu bucurie postările care anunţă publicarea unor volume de poezie, a unor cărţi de proză şi mă bucur cu atât mai mult cu cât unele sunt scrise de colegii mei din alte şcoli.
         Am primit cărţile încă de ieri, dar n-am reuşit aseară să scanez copeţile. Laptopul meu era obosit. În plus, o durere de cap (la care au contribuit şi elevii mei... ) mi-au încetinit reacţiile.

         M-am bucurat nespus de mult când am răsfoit bijuteriile lirice. Îmi voi rezerva câteva seri pentru a parcurge pe îndelete tot ce conţin lucrările. Acum, pe scurt, îi mulţumesc Marianei pentru prietenie, pentru încredere şi pentru posibilitatea de a face un schimb de experienţă. Eu sunt un matematician printre poeţi şi un poet printre matematicieni. Ca matematician, prefer să mă exprim în proză.

O prietenă care a primit o carte de poezii scrie pe blogul personal

http://sufletdecocor.blogspot.ro/2017/02/o-carte-in-dar.html

Îţi mulţumesc, dragă Mariana Rogoz Stratulat! Mă bucur mult că volumul meu ţi-a plăcut!

Pe blogul Suflet de cocor, Mariana Rogoz Stratulat a notat:

Am primit în dar o carte și sunt foarte fericită!

Mulțumesc, Maria Tirenescu,  pentru cuvânt, pentru  pagină, pentru parfum!

Primul impuls când am primit prețiosul pachet, a fost să deschid calculatorul și să-ți mulțumesc pentru dar.

Dar a trecut vremea aceea când mă lăsam în voia primului impuls și am deschis cartea binișor, citind-o pagină cu pagină, vers după vers.

Am citit, am cugetat, am citit, am notat, am scris...

***

Maria Tirenescu, Valuri de amintiri, ed. PIM, Iași, 2016

Fotografia de pe copertă: Iulian Cazan

Prefață: Ionuț Iancu

Este foarte interesant cum a reușit Maria Tirenescu să adune într-un volum gânduri, nostalgii, amintiri, doruri, visuri, anotimpuri, toate subordonate unor trăiri de ieri, de azi, de... mâine.

Volumul Valuri de amintiri reprezintă un mozaic liric bine structurat (Caleidoscop, Gânduri, Nostalgie, Poeme într-un vers), a cărui temă principală este amintirea despre amintiri, care vin, necenzurate, în valuri liniștite sau tumultoase, aducând cu ele fascinația copilăriei cu jocurile ei nevinovate, dar și confruntările, când dureroase, când mângâietoare, cu viața, cu timpul. 

Scrise pe frunzele desprinse din anotimpurile ce se succed fără oprire, gândurile Mariei Tirenescu devin dor de mama, dor de tata, dor de râul cu pietre colorate, dor de ea însăși. Albumul primit în dar de la mama, ”când m-am făcut mare” - cum afirmă poeta,  este locaș sfânt unde se ascund tainic umbrele celor plecați în liniștea cerului.

În ”gândurile mele / înfloresc teii” - ne spune în Nostalgie (în stil oriental) autoarea, plimbându-ne cu grație prin Toamna vieții, făcându-ne cunoștință cu bunicul ”ce zâmbește / pe sub mustăți”, cu nepoții ce aduc ”trandafiri roșii / pentru aniversarea” bunicii. Luna plină o surprinde pe nostalgica scriitoare mângâind o cruce de marmură în cimitirul unde și-au dat întâlnire crizanteme albe, crizanteme galbene, cu zâmbetul celor care i-au modelat clipa.

Poemele într-un vers sunt chintesență de culoare și pași, de visuri și ani, de pleoape și nori.

Tonul cald, mătăsos al versurilor te învăluie molcom și-ți redă încrederea în bunătatea lumii, în armonia universală, în pace și bucurie eternă.

Cartea este un surâs, o picătură de Lumină vie pentru fiecare ființă trecătoare prin suspinul divin.

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 23 februarie 2017

 http://sufletdecocor.blogspot.ro/2017/02/o-carte-in-dar.htm

Din revista Haiku Canada

LES GRANDS-PARENTS

Haïkus réunis par Claude Rodrigue

après l’enterrement —

la photo de grand-père

près de la bougie

Maria Tirenescu

după parastas -

fotografia bunicului

lângă lumânare

Fotografii din 9 ianuarie

De la ora 8 până la 12, temperatura a crescut de la -12 grade, la -10 grade.

Râul Cugir sub gerul Bobotezei