luni, 29 decembrie 2008

Alte poze din Măguri Răcătău

Imagini din Măguri Răcătău

Sărbători de iarnă



În acest an, de sărbători, Cristina ne-a invitat la munte, la Măguri Răcătău.




De la Cluj, ne-am îndreptat spre Gilău, dar imediat am văzut indicatorul spre Someşul Rece. De acolo, spre Măguri Răcătău...



Drumul a fost interesant. Nu cunoşteam locurile, zăpada care se depusese nu ne lăsa să mergem cu mai mult de 30 de km / oră.






Nu m-am putut abţine şi am făcut câteva poze înainte de a intra în curte. Zăpada care se aşternuse cu generozitate cu o seară înainte mă îmbia să o imortalizez. Am găsit o floricică în spatele cabanei, o ultimă floare de trei fraţi pătaţi. Şi am pozat-o.











Voi posta câteva poze (cu cabana şi din interior). Cele mai multe poze făcute în Măguri Răcătău sunt într-un album pe care îl voi posta separat.



După trei nopţi, am plecat acasă, cu sute de poze şi amintiri frumoase.


miercuri, 3 decembrie 2008

luni, 1 decembrie 2008

1 Decembrie, Ziua tuturor românilor


O zi frumoasă, caldă, senină...

Nu am mers la Alba Iulia. Ştiam care e programul şi am hotarât să vedem parada militară la televizor. Ştiam din experienţă cum e la Alba Iulia, ştiam că nu se pot programa la aceeaşi oră cele două defilări. Dar, am preferat să rămânem acasă.

Aveam pregătit aparatul de radio cu baterii. L-am şi folosit. În timpul transmisiei de la Arcul de Triumf.
Am trecut de la un post de tv la altul. Cea mai bună imagine şi cel mai bun comentariu era la TVR1. Reporterul, deţinătorul unei voci calde, vorbea cu siguranţa unui ziarist cu experienţă. Nu cumva era chiar redactorul-şef al fostei Pro Patria?
În cască, România Actualităţi, cu trimişii Alexandru Ioan şi Bogdan Silviu Răducan. Explicaţiile lor erau mai mult decât suficiente.

Mai târziu, în Radiojurnalul de la ora 13, l-am auzit pe Alexandru Ioan, care a dat detalii referitoare la amplasarea microfoanelor pentru a capta cele mai bune sunete. Apoi, Cristian Dumitraşcu a vorbit despre ceea ce se întâmpla la Alba Iulia.

joi, 20 noiembrie 2008

Toamna în municipiul Sebeş

Vizită la Sebeş



În 19 noiembrie, cercul pedagogic al profesoriulor de matematică din zona Cugir-Sebeş s-a desfăşurat la Colegiul Lucian Blaga din Sebeş. Cum mi-era dor să văd elevi de şcoală generală, am asistat la lecţia deschisă care a avut loc cu acest prilej. N-am mai avut elevi de această vârstă în ultimii ani de activitate. Mi-au plăcut foarte mult. Spre deosebire de cei de liceu, aceştia erau activi, ridicau mâna, se anunţau la răspuns... Aveau emoţii, cum e firesc. În sală se aflau mai mulţi profesori decât elevi. Dar lecţia a fost frumoasă.

După lecţie, am plecat să vizitez oraşul. Am făcut câteva poze. Elevii m-au zărit şi s-au apropiat. Am vorbit cu ei şi, le-am făcut o poză. Le-am dat adresa blogului, pentru a vedea poza şi ceea ce mi-a plăcut în oraşul lor.

Îi invit pe cei care vor avea curiozitatea să citească aici, să lase comentarii, eventuale adrese de e-mail. Promit să le răspund şi să completez, cu ajutorul lor, informaţiile.


Precizări:

- blogul nu permite comentarii anonime. De aceea, trebuie să vă faceţi un cont google. Scrieţi adresa www.blogger.com/start şi completaţi-vă adresa de e-mail şi o parolă pe care să o ţineţi minte uşor. Apoi, daţi click pe cuvântul comentarii şi completaţi dreptunghiul din dreapta şi datele care vi se cer. Apoi, verificaţi şi trimiteţi.

- dacă nu reuşiţi să vă faceţi cont, dar vreţi să intraţi în legătură cu mine, îmi puteţi scrie la adresa: mtirenescu@yahoo.com.

duminică, 9 noiembrie 2008

joi, 9 octombrie 2008

Publicate de o revistă străină

Leaves everywhere.
In the alder tree top
a crow croaking.
On the sky without clouds
looking for the Crescent moon.

The cricket singing
under the blade of grass.
Moonlight
over the old fence

invaded by lonicera.

















The moon is rising
among the leafless branches.
Only an eye witness: me.
Alone at the windows,
I remember you . . .

Modern English Tanka — Autumn 2008



http://www.modernenglishtanka.com/vol3/MET9_final.html

În limba română

Frunze peste tot.
În vârful unui arin
croncăne o cioară.
Pe cerul fără nori
privind luna în creştere.

Greierele cântă
sub firele de iarbă.
Lumina lunii
peste vechiul gard
invadat de caprifoi.

Luna se iveşte
printre ramurile desfrunzite.
Un singur martor: eu.
Singur la fereastră
îmi amintesc de tine...

miercuri, 1 octombrie 2008

Încă o nepoţică


Cea mai tânără nepoţică, Teodora-Ioana, care a văzut lumina zilei vineri, 26 septembrie 2008.

duminică, 21 septembrie 2008

Ieri, am aflat...

Ieri, adică 20 septembrie, am aflat cu surprindere că un coleg de-al nostru a avut un accident vascular...

Se întorcea dintr-o vizită prin Europa. La Szeged, i s-a făcut rău. A fost dus de urgenţă la cea mai bună clinică pentru boli de inimă din Ungaria, dar inima lui Ionică Dâncan nu a mai putut fi ajutată.

Ionică Dâncan s-a născut la 19 iulie 1942, la Geoagiu, în judeţul Hunedoara. A absolvit Facultatea de metematică-mecanică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

A lucrat ca profesor la Geoagiu şi, în 1967 se transferă la Liceul Industrial din Cugir. A predat matematică la Liceul „Mohamed V” din Kenitra, Maroc, între anii 1973 şi 1977. A fost profesor cooperant la Liceul „Leon Bourgeois” din Eparnay în anul şcolar 1994-1994. A fost director la Liceul Industrial între anii 1987-1990 şi 1997-2005. Liceul Industrial a dobîndit, între timp, numele de Colegiu Naţional „David Prodan”.

În 2005 se pensionează, dar lucrează ca profesor suplinitor la şcoala din Ceru-Băcăinţi. Era pregătit sufleteşte să lucreze şi în acest an. Dar...


Marţi, 23 septembrie, numeroşi cetăţeni ai oraşului l-au condus pe ultimul său drum pe fostul lor coleg, profesor, soţ, tată, bunic, vecin... În şir lung de coroane, cel mai lung din câte am văzut eu, a fost format din numeroşii elevi care au participat la slujba de înmormântare. A fost un semnal că profesorul a fost apreciat şi iubit de elevi şi de colegi.

( Am lucrat câţiva ani la Liceul Industrial Nr. 1, cum era cunoscut. Doi profesori veneau cântând pe coridor: Ioan Mariş şi Ionică Dâncan.)

Interesant

Am completat un chestionar pentru cei care au bloguri. Fiind interesant, am considerat să scriu şi aici legăturile. Poate citeşte cineva şi are nevoie de anumite informaţii.

Tag Technorati

Dacă doriţi să completaţi şi chestionarul...



Chestionar pentru bloggeri - 2008

marți, 26 august 2008

Păcăleală marţiană

Astăzi, am primit un mesaj. Eram anunţată că, în 27 august, planeta Marte se va vedea foarte bine, va fi la fel de mare ca luna.

Mi-am amintit că, în urmă cu aproximativ un an, am început să scriu acest blog cu o ştire analogă. I-am promis persoanei care mi-a trimis ştirea că mă voi interesa. Şi, la adresa:


http://www.astro-urseanu.ro/pacaleala_martiana.html

am citit:

"Păcăleală marţiană 2008

Umblă pe internet o ştire în care se spune că în data de 27 august planeta Marte se va vedea cel mai bine, va fi foarte apropiată de Pământ şi va semăna cu Luna.

Ştirea este o farsă, în care se folosesc date vechi de 5 ani de zile.

Opoziţia lui Marte, adică momentul când este vizibil toată noaptea, fiind în partea opusă Soarelui, văzut de pe Pământ, se produce odată la 2 ani şi 6 luni.

Ultima opoziţie a fost în seara de 24 decembrie 2007. Următoarea opoziţie va fi pe 29 ianuarie 2010.

În luna august planeta Marte se va vedea după apusul Soarelui. Va apune foarte repede, la ora 21. Strălucirea planetei va fi mică şi nu va putea fi deosebită de stele decât dacă i se cunoaşte poziţia. "

Pe site-ul Observatorului astronomic Amiral Vasile Urseanu, sunt prezente doua hărţi şi este analizată ştirea punct cu punct. Vă invit să citiţi.

luni, 25 august 2008

miercuri, 13 august 2008

Concursul literar "Visul"- ediţia a III-a

Pe site-ul http://visul.florema.ro/ este anunţat un nou concurs literar. El se va desfaşura în perioada 1-15 septembrie 2008.

Concursul literar naţional „VISUL” a ajuns la cea de-a III-a ediţie. În acest an, va avea următoarele secţiuni:
- POEZIE
- PROZĂ SCURTĂ

Textele pot fi trimise numai prin e-mail, la adresa :
concurs@florema.ro, în format .doc, ca attach
Subiect : concursul literar „VISUL”
Textele sosite după data limită nu vor participa la concurs.

Numărul maxim de texte admis este:
- poezie: 5
- proză scurtă 2 ( fiecare text să fie de maxim 2 pagini A4, scrise în Word, la un rând)

Concurenţii care vor trimite mai multe texte decât numărul maxim admis, vor fi descalificaţi.

Un concurent poate trimite texte pentru ambele secţiuni, dar prin e-mailuri separate. Nu există nici un fel de restricţii sau îngrădiri. Pot trimite texte persoane de orice vârstă, cu orice pregătire profesională, cu sau fără apariţii editoriale.

Paginile trimise pentru concurs NU VOR FI SEMNATE!
În locul semnăturii, concurentul va trece o parolă la alegere (un dicton, un vers, un cuvânt oarecare, un număr, etc). Aceeaşi parolă se va trece pe TOATE paginile.

Separat la e-mailul: office@florema.ro, se va trimite în attach o pagină care să conţină NUMAI PAROLA ALEASĂ şi pe care va menţiona: numele, prenumele, data naşterii, adresa de corespondenţă, numărul de telefon la care poate fi contactat, adresa de e-mail şi o scurtă autobiografie.

Orice întrebări legate de concurs pot fi trimise prin e-mail la adresa:
office@florema.ro

Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 27 septembrie 2008, după ora 19:00, prin intermediul siteul:
http://visul.florema.ro/;

Se vor acorda câte trei premii pentru fiecare secţiune (diplomă şi trofeu).
Persoanei care va întruni cel mai mare punctaj, indiferent de secţiunea la care a participat i se va acorda TROFEUL „VISUL 2008”.
Se vor mai acorda şi alte premii şi menţiuni, din partea Editurii Emma.
Succes tuturor!


Completez articolul cu rezultatele pe care le-am aflat azi, 28 septembrie.


Trofeul „VISUL” Livia Ciupav - Arad

Secţiunea „PROZĂ”

Premiul I

George L. Dumitru - Bucureşti

Premiul II

Dan-Viorel NOREA – Constanţa

Premiul III

Silvana-Giorgia Harasim - Timişoara

MenţiuneTincuţa Horonceanu-Bernevic - Bacău

Premiul Editurii “Emma” pentru proză

Florentina Loredana Dănilă - Slobozia

Secţiunea “POEZIE”

Premiul I

Emil Fanache – Constanţa

Premiul II

Andrei Trocea – Bucureşti

Premiul III

Caliopi-Carmen Dicu – Bucureşti

Menţiune

Daniela-Maria Varvara - Corbu, jud. Constanţa

Premiul Editurii “Emma” pentru poezie

Elena-Simona Popescu – Râmnicu Vâlcea

Premiile vor fi trimise prin colet poştal în cursul lunii octombrie 2008. Felicitări tuturor!

duminică, 10 august 2008

O încercare de album

Evenimente astronomice

În ziua de vineri, 1 august 2008, a avut loc o eclipsă totală de soare. La noi în ţară, ea s-a văzut ca eclipsă parţială. Având loc la amiază, ea a putut fi observată. Cine nu a avut ochelari speciali de protecţie, a putut să o vadă printr-un ciob de sticlă, afumat cu o lumânare.

(Aşa am făcut şi eu, amintindu-mi de eclipsa din 1961.

La îndemnul profesorilor, ne-am dus de acasă cioburi şi lumânări. Înainte de a începe eclipsa, am ieşit cu toţii în faţa şcolii şi un profesor de fizică ne-a explicat ce urma să vedem.

Când lumina devenise mai slabă, toate animalele din jurul şcolii au început sa se agite.)

Mai multe despre eclipse, puteţi citi la adresa: http://www.referatele.com/referate/astronomie/online1/Eclipsele-de-Soare-si-de-Luna-referatele-com.php

De acolo am extras:

"În ţara noastră ultima eclipsă totală de Soare a fost văzută la 15 februarie 1961, durata maximă a eclipsei fiind de 2 min. 30 s. şi traversând România la sud de Drobeta Turnu-Severin, Piteşti, Târgovişte, Ploieşti, Brăila, linia centrală situându-se tangentă la graniţa sudică a ţării. Următoarele eclipse totale de Soare vizibile în ţara noastră, vor avea loc la 11 august 1999 şi la 7 octombrie 2135. În data de 11 august 1999 vom vedea, cum în plina zi Soarele va fi acoperit încet de discul Lunii. Banda de totalitate va traversa ţara noastră, linia centrală trecând prin Vulcan, Piteşti, Bucureşti. Aradul se situează de această dată în banda de totalitate."

Despre modul în care au putut vedea eclipsa cei din Sighet, puteţi citi la adresa:

http://www.astroclubul.org/sorin/eclipse/SE2008Aug01Tafter.html

La aproximativ două săptămâni după eclipsa de soare, are loc, de regulă, o eclipsă de lună. În seara zilei de 16 august, va avea loc o eclipsă parţială. Ea va putea fi văzută din ţara noastră. Diametrul lunar va fi acoperit în proporţie de 80,76%, iar suprafaţa discului va fi acoperit în proporţie de 84,60%. Eclipsa va avea loc noi în jurul orei 22. Faza maximă se va vedea la ora 0 şi 10 minute, deci, în 17 august.

duminică, 29 iunie 2008

marți, 17 iunie 2008

Întâlnire neprotocolară




















A venit şi sfârşitul anului şcolar 2007-2008. Şi ziua în care ne-am întâlnit cea mai mare parte a colegilor la un local, să schimbăm impresii despre şcoală şi viaţă, lângă un pahar de oarece...



Doamna directoare a venit cu un discurs deosebit de interesant şi emoţionant. Nu voi cita nimic din el, dar spun doar că am încercat cu toţii să medităm la cele auzite.

Câteva poze vor spune mai multe decât pot spune eu acum.

Colegii mi-ai făcut cadou o imprimantă cu scanner şi copiator. Ştiau ce gânduri am. Şi o diplomă.
A trebuit să citesc cu glas tare ceea ce scria. Cred că am avut unele ezitări, dar, comentariile pe care le-am făcut au ţinut loc de alt discurs. Aşa era. Sunt convinsă că am dat dovadă de rezistenţă şi optimism, cum scrie pe diplomă.

Şi, pentru că se fac şi cadouri glumeţe cu prilejul pensionării, colegii mi-au dat o socotitoare cu bile şi o cârja care se termina cu o roată. O jucărie muzicală, pentru că, atunci când roata se învârteşte, se aud sunete de clopoţei.




Au cântat apoi trediţionalul "La mulţi ani!". Şi ne-am aşezat la masă.
Ce a urmat? Veselie, schimb de replici, glume, dans, amintiri...





Colegii au făcut poze, au filmat, dar a trebuit să renunţ la unele poze nereuşite. Poate voi completa cu alte poze pe un alt post.


































Colegele care s-au pensionat înaintea mea au venit cu poze de familie, au împărtăşit din experienţa de pensionar.










Pentru că tocmai terminasem o încercare de plachetă şi nişte pliante cu haiku-uri de primăvară, le-am împărţit colegilor. Şi le-am promis că voi continua cu celelalte anotimpuri.








Şi sindicatul îşi face planuri...





Ultimul cerc pedagogic...

A venit vremea să particip la ultima şedinţă de cerc pedagogic, cel din 22 aprilie 2008. Tema era legată de comunicare. Locul de desfăşurare: Şcoala "Iosif Pervain".

După ce s-a făcut prezenţa(ca de obicei, fiecare cadru didactic prezent a semnat în caietul de procese verbale), Sanda Mitea a propus o schimbare în ordinea de zi. O colegă se pensionează şi acest lucru este un eveniment căruia i se acordă atenţie.





Nu mă aşteptam să fiu în centrul atenţiei. Nu-mi mai amintesc tot ce am spus, dar ştiu că am comentat expresia "o viaţă la catedră". Am spus atunci că m-am născut în clădirea şcolii, dar încă mai am destule idei în legătură cu şcoala. Încă mai am planuri legate de şcoală.

După ce s-au terminat dezbaterile la tema anunţată, atmosfera s-a destins. Am putut să le spun colegilor care nu ştiau (oare câţi?) că am început să mă gândesc serios la activitatea cu care să înlocuiesc mersul zilnic la şcoală. Aveam la mine câteva pălachete, făcute aproape de mână. Am aranjat aşa cum m-am priceput, câteva haiku-uri de primăvară, le-am copiat şi le-am prins cu capsatorul, aşa, ca să semene cu o cărţulie.

Dezbaterea a avut loc în legătură cu haiku-ul şi cu modul de lucru in timpul meu liber. Colegilor care au dorit, le-am împărţit plachete, unele cu varianta româno-engleză, altora, şi cu varianta franceză. Într-un fel, erau autografe.


Janeta Crăciun a facut poze. Pe unele, le postez pentru că amintesc de surpriză.
































Mi-am depus dosarul de pensionare la 1 februarie, dar am lucrat până la sfârşitul anului şcolar.


Despre alte evenimente, mai încolo...

Despre cateva evenimente din noiembrie

În 14 noiembrie 2007, colegul nostru Ioan Găulea, a intrat vesel în cancelarie, ne-a salutat, a dat mâna cu toţi (eram toţi profesorii de matematică, discutasem despre cercul pedagogic din săptămâna care urma), ne-a întrebat unde e doamna directoare şi ce facem. Ne-am bucurat că ne-am văzut şi ne-am spus ce probleme de şcoală avem. El ne-a încurajat: "Le dăm noi de capăt la toate!".

Şi a ieşit zâmbind.

În 19 aveam şedinţa de cerc pedagogic în care trebuia să facem propuneri de descongestionarea materiei. Sanda Mitea ne-a anunţat că Găulea e la Timişoara la spital, că a avut un atac cerebral şi a fost operat.

Mai târziu, colega care preda şi la Cerul Băcăinţi, unde era director Găulea, ne-a povestit toate etapele suferinţei colegului nostru.

Într-o zi, după ce fusese la noi la şcoală, s-a plâns de durere de cap. A fost la spital la Orăştie, dar, după ce i s-au dat medicamente, l-au trimis acasă. Cum durerea de cap nu înceta, Găulea a cerut să meargă din nou la spital. Medicii de la Orăştie l-au trimis de urgenţă la Timişoara, unde a fost operat.

Au urmat zile de aşteptare. Când părea că răspunde la tratament, inima lui Ioan a încetat să bată.

Nu am fost la înmormântare, aveam de rezolvat ceva la Cluj, dar am discutat cu colegii. Cum se poate ca tocmai un om atât de optimist să se sfârşească atât de repede? Tocmai cel care, cu puţin timp în urmă, ne încuraja. Asta e soarta celor care se consumă, fără să se menajeze.

Ne-am amintit că în anul 1992, şedinţa cercului pedagogic s-a ţinut la Ceru-Băcăinţi. Am văzut atunci şcala, am discutat referatele susţinute de colegi şi, în coridorul şcolii, am participat la o masă festivă, la care au participat toate personalităţile comunei. Preotul a fost cel care a dat tonul la muzică. Am fost ospătaţi cu multe bunătăţi, dar de cea mai mare trecere s-a bucurat frişca. Am băut cafeaua cu frişcă, o colegă a mâncat gogoşi cu frişcă. A doua zi, fiecare se lăuda cât de tare şi-a deranjat stomacul.

Am mai fost la Ceru-Băcăinţi încă într-un an, cred că în 2005. La început de iunie. Era ziua de naştere a lui Ioan Găulea. Am făcut poze în faţa şcolii, am vizitat şcoala, ne-am informat şi ne-am relaxat. Eram într-un cadru pitoresc, în mijlocul naturii, am admirat florile de măceş şi socul care tocmai înflorea. Avem amintiri frumoase.

luni, 24 martie 2008

Culorile viselor


În urmă cu un an, mi-a apărut cartea de poezie intitulată Culorile viselor, la Editura Emma, din Orăştie. Despre carte au scris: Corneliu Traian Atanasiu, Ioan Găbudean şi locotenent-colonelul Dan Gîju. Prefaţa cărţii e semnată de Ionuţ Iancu.


***


Maria este profesoară de matematică, o înclinare care, se ştie, cel puţin din cazul lui Dan Barbillian, are legături secrete dar extrem de fructuoase cu poezia. Pînă să afle de poezia niponă - lucru întîmplat după mărturisirea sa aproape miraculos în 1992, de Naşterea Maicii Domnului, cînd, după ce a ascultat o emisiune radiofonică, o prietenă i-a dăruit tocmai cartea referitoare la haiku despre care se vorbea la radio - a scris, doar cu obşteasca pornirea a românului, poezie. După acest moment de revelaţie, după spusele ei, s-a îmbolnăvit de spiritul haiku-ului.


A publicat în numeroase reviste de la contribuţii de specialitate la poezie şi enigmistică şi activează pe mai multe site-uri literare. Este laureată a mai multor concursuri de poezie, dar cele mai valoroase distincţii sînt locurile I la concursurile de haiku din 2006 ale revistei SRH şi AD VISUM.


În volum, a figurat în mai multe apariţii colective şi antologii de haiku, ultima fiind Flori de tei, apărută la Constanţa. În 2005, i s-a tipărit în colecţia Orfeu de la Tîrgul Mureş prima plachetă de haiku intitulată Risipa de parfum.


Astăzi, Maria ne oferă al doilea volum personal, Culorile viselor, în carea a grupat în prima parte poeme de factură europeană şi în a doua haiku-uri în formă liberă. Poemele din prima parte manifestă deja gustul, mărturisit făţiş, canonic şi programatic în cea finală, pentru scriitura simplă, lipsită de podoabe inutile şi parazitare.


Maria se surprinde în rezonanţă şi în consonanţă cu lumea celor care nu cuvîntă, gîndurile ei sînt aidoma înfloririi unei tufe de crizanteme, asemenea vîntului toamnei care se strecoară alinător printre regrete. Interlocutorii ei sînt bobocul de trandafir, frunza de salcîm, ramura de brad. Erosul care-i străbate versurile, surdinizat şi transfigurat, este unul care, pe drumul către partener, se topeşte în natură. Nutrindu-se din nopţi cu brumă, din linişti şi din stele, el se mulţumeşte cu mireasma florilor şi susurul izvoarelor.


Acest exerciţiu liric vital transpune comunicarea erotică într-un registru al resimţirii şi împletirii cu vibraţia cosmică: totul se spune de fapt necontenit şi este adresat mereu fiinţei dragi. Gestul de a-i scrie celui drag devine astfel aproape superfluu: „Cum să-ţi scriu cînd prin ochii / mei / trec nori după nori / şi plouă uneori?”. Scrisoarea de dragoste e evident redundantă. Cînd „ramura de cireş, / grea de floare, / se leagănă / la adierea / vîntului” şi „simfonia albinelor / pornite în căutarea / nectarului / îmi mîngîie / timpanele”, e suficientă o simplă chemare, o chemare imperioasă însă la ordinea firească a lucrurilor:


„Iau stiloul şi scriu:

Vino să vezi

spectacolulprimăverii!


Şi semnez.”


Erosul a sublimat de mult în „steaua / pe care o priveam amîndoi” şi prin urmare e mai mult decît firesc că orice imagine „răscoleşte / aceleaşi amintiri”. Veştile vin pe fereastră, scrise pe frunze tremurătoare de cireş, şi se imprimă singure pe filele jurnalului. Toată natura e plină de mesaje şi semne. Şi ele trec lesne prin vămile visului aidoma mărului mare şi galben, primit în vis, în grădina tatălui, şi preschimbat la trezire în lună. Dar nu cumva toată viaţa e doar o perpetuă trezire dintr-un vis în mereu altul?


Pare firesc ca atmosfera să se păstreze glisînd pe nebăgate de seamă înspre poemul de factură niponă. Orice minuscul eveniment este o ciudată şi delicată conexiune cu cel de departe, o ipostază brusc revelată a dorului ca împlinire: „Pe geam, luna îmi scrie / o poezie. / Tu i-ai dictat-o?” Şi, aşa cum „vîntul piaptănă / pletele cîmpiei”, poate repeta alinător şi cuvintele lui. „Mîngîie-mă, vîntule!” – cum faci de veacuri cu lanurile de grîu.


Privirea empatică, plină de nostalgie, este mereu în preajma efemerului vibrînd lalolaltă cu virtualitatea petalelor fragile: „Mîine va ninge. / Nu te grăbi să înfloreşti / caisule!” Dar şi cu jocul neaşteptat şi sprinţar al întîmplării pe care-l celebrează cu o spontană bucurie: „Caldă aversă. / De-a valma, din jgheaburi sar / sîmburi de cireş.”


Aproape stihial, „Pe cîmpul pustiu, / un suspin rătăceşte / plimbat de vînt.” Lucrurile, vremea în sine au ceva de spovedit, o poezie intrinsecă pe care Maria o ajută discret să se mărturisească:

„Zdrenţele zilei

tîrîndu-se după soare.

Seară de toamnă.”


Corneliu Traian Atanasiu
***
Omul-prezenţă statornică pe acest pământ ce ţine să arate tuturor că există!

Nu doar natura se va face simţită în această fortăreaţă a simţurilor, ci mai ales lumina, gândul şi zâmbetul, ce se vor a fi percepute în viaţa omului prin flori, frunze şi copaci.
Dintotdeauna copacul a fost un simbol al forţei, al puterii şi al înţelepciunii, al fertilităţii şi al vieţii, însă astăzi, el desemnează tot ceea ce exista, măsoară timpul în poezie şi mai presus de toate, mută omul în infinit.
Cine se apleacă asupra artei poetice (Autoportret) va constata un suflet ce refuză să îmbătrânească, o fiinţă ce doreşte să devină tânără prin amintire, un suflet cald unde tristeţea nu-şi găseşte locul întrucât o floare, o frunză sau un sunet, va poposi mereu lângă cel părăsit. Tema poemelor ar putea fi omul singur în mijlocul lumii, o temă ce deschide diverse dimensiuni ale interpretării, de la nuanţa filosofică până la cea ştiinţifică, ştiut fiind faptul că matematica (ştiinţa) a mers întotdeauna la pas cu filosofia (marii matematicieni fiind renumiţi în filosofie).
Această prezenţă permanentă se face simţită întotdeauna discret, fie ca muză lângă cel ce scrie, fie ca receptor al mesajului. Lumina, ca şi în cazul lui Blaga, este cea care revelează taina, misterul. În momentele de cumpănă, lumina rămâne semnul suprem al legământului, al neuitării; astfel, între cei doi îndrăgostiţi certaţi, separaţi, apare curcubeul ca punte de suflet, pod peste mizeriile inimii.
Cireşul şi floarea de cireş apar ca imagini arhetipale (Cireşul , Sakura - simbol al familiei şi sursa puterii sale) ale dorului („Primăvara, dorul are culoarea florilor de cireş”) ale apusului de soare sau ale permanenţei: „Din cireş cade o frunză galbenă. O iau şi citesc: te mai gândeşti la mine?”. Anotimpul primăverii este propice comunicării, un dialog suprem ce nu poate fi înţeles decât de limbajul florilor (trimiterea spre fragilitate şi frumuseţe, spre gingăşie şi puritate este netă): „Gândurile mele, mângâiate de petale de cais, ţi le trimit să-ţi ţină de urât”. Chemarea este adresată cu trimitere spre bucuria în armonia naturii „Vino să vezi spectacolul primăverii!”, unde doar vântul aduce schimbarea. Personificarea sa este atât de evidentă încât în acest volum vântul devine personaj. El „piaptănă pletele câmpiei” sau dansează în pom până când frunzele cântă.
Comunicarea şi nevoia de comunicare devine o problemă acută. Poeziile dezvoltă un monolog ce deschide porţile spre un univers al luminii. Aceste poeme pot fi suprapuse tablourilor pictate de Monet. Natura nu-i înfrumuseţată, ci transfigurată, apare peste tot triumful luminii îndrăgostite de pământ. Când distanţa dintre oameni (purtători de lumină) devine de nesuportat, nici ochiul nu mai percepe lumina („Cum să-ţi scriu când prin ochii mei trec nori?”) rămânând în urma doar lacrima, „Lacrima de cireş”. Dar „Vântul a adus/ o frunză palidă: /primul semn de la tine”…
Scăpând de această înspăimântătoare dimensiune a nemărginirii – singurătatea – Maria Tirenescu devine poeta ce aduce în faţa auditoriului un coş cu flori de bucurie ce se lasă purtat peste tot. Unii admiră, alţii invidiază, vorbesc, însă cititorii iubitori de frumos se apleacă asupra textului sorbind mireasma poeziilor sale: „Când vreau să-ţi vorbesc închid ochii”…

prof. Ionuţ Iancu
***
Cromatica amintirilor
Maria Tirenescu, Culorile viselor, prefaţă de Ionuţ Iancu, Editura Emma, Orăştie, 2007, 92 p.
Cândva, autoarea acestei delicate plachete de versuri, profesoară de matematică la un colegiu
din Cugir, câştiga un concurs literar anunţat prin suplimentul Desant XXI. Ca atare, ne place să credem că acum, aflată la a doua apariţie editorială, deja, nu face decât să confirme ceea ce pentru unii, atunci, a părut o simplă întâmplare.

Versurile ei sunt de factură elegiacă aici, uneori expeditive, alteori mai ample, profunde şi parfumate ca florile de câmp, multe tratate în manieră tipică haiku-ului, inspirate de natură, de viaţă, de diversele stări emotive. Inima mea/ înflorise/ de dragul tău.// Tu ai luat/ alba floare/ şi ai plecat.// Eu am rămas/ şi săracă/ şi urâtă. (Bilanţ).
Dan Gîju

Din Observatorul militar nr. 30/2007, pag. 18.
***
Cu volumul „Culorile viselor”, Editura EMMa, Orăştie, 2007, M. Tirenescu îşi lărgeşte aria lirică trecând de la haiku la poezia europeană, poeta având un timbru grav, meditativ, melancolic, unde natura este decorul pentru trăiri autentice, pline de mister şi de gingăşie. Găsim în această carte şi o secţiune intitulată „Haiku în formă liberă”, cu realizări notabile.
Prof. Ioan Găbudean