joi, 20 iulie 2017

Liceeni vişeuani – reuniţi după o jumătate de secol

Am găsit, pe Facebook, articolul publicat în Graiul Maramureşului:
http://www.graiul.ro/2017/07/19/liceeni-viseuani-reuniti-dupa-o-jumatate-de-secol/



Ultimul sunet de clopoţel care a răsunat în urmă cu o jumătate de secol pe coridoarele Liceului „Bogdan Vodă” din Vişeu de Sus a însemnat aproape pentru toţi absolvenţii clasei a XI-a de atunci, ultima generaţie cu 11 clase de liceu, intrarea în viaţă prin poarta din faţă. Toţi erau înaintea viitorului necunoscut şi neprietenos şi fiecare din ei se gândea la stresantele examene de admitere, pentru că se dădea admitere atât la facultate cât şi la şcolile tehnice. 

Minunaţii elevi din urmă cu o jumătate de secol s-au întâlnit în această vară în curtea liceului pe care l-au absolvit, pentru a participa la bine cunoscuta oră de dirigenţie, în care se spun multe…

Din păcate, 34 din cei 141 de absolvenţi ai celor 5 clase ale liceului au plecat pe drumul fără întoarcere. Din cei 107 rămaşi în viaţă, au răspuns invitaţiei de a fi prezenţi doar 48, ceilalţi absentând din diferite motive.


Au fost prezenţi şi profesorii Nicolae Filip, Laurenţia Boldor, Ion Ţelman, Ileana-Eva Dăbală, Petrache Mureş şi Malintz Eva-Livia. Pe drumul veşniciei au plecat şi doi dintre foştii diriginţi: prof. Vasile Dăbală şi Ion Moise.


A sunat din nou clopoţelul! Le-a urat bun venit profesorul Nicolae Filip, fostul director al liceului în anul absolvirii. Le-a adresat câteva cuvinte, după ce s-a păstrat un moment de reculegere pentru profesorii şi elevii trecuţi la Domnul. A răsunat „Gaudeamus igitur” şi au urmat trei ceasuri de amintiri. La strigarea catalogului, fiecare a relatat realizările obţinute în viaţă, neîmplinirile, năzbâtiile din viaţa de elev de liceu, crâmpeie din viaţa de pensionar.


A fost o generaţie împlinită prin studiu: 5 medici, 11 ingineri, 30 de profesori, 3 jurişti, 4 ofiţeri superiori, din care unul general de brigadă, 2 economişti, 3 preoţi, 1 farmacist, 20 de asistenţi medicali, 19 tehnicieni, 22 de funcţionari. Este meritul dascălilor de excepţie pe care i-au avut, dar şi al seriozităţii absolvenţilor. Fiecare este un învingător în felul lui.


A urmat apoi masa la Restaurantul „Cerbul”, prilej de a continua discuţiile şi atmosfera sărbătorească. Absolvenţii îi mulţumesc organizatorului întâlnirii, întreprinzătorul Ilie Ciolpan, un bun prieten şi coleg adevărat. (a.f.)



Regret mult că legătura cu foştii mei colegi s-a rupt. Nu neapărat din vina mea. Poate nu participam, dar faptul că nu am fost invitată spune ceva. Nu sunt Fata Împăratului Roş, nu vreau să vă supăr. Totuşi, sunt persoane în Vişeu care îmi cunosc adresa. Unii îmi ştiu şi numărul de telefon, adresa de e-mail. Sunt cunoscută pe Facebook, pe site-urile de literatură din multe ţări. Dar colegii mei nu sunt francezi, nu sunt englezi, nici măcar japonezi. Eu le doresc sănătate şi le promit că vor mai auzi de mine! Toate cele bune tuturor! Mioara Grad



luni, 10 iulie 2017

Din Romanian Kukai decembrie 2016, peste care am sărit

commuter train -
art Gallery
on a steamed window 
(tr. Ana Drobot )








vineri, 30 iunie 2017

Romaniankukai, iunie 2017

Locul V – 14 puncte

55.
numai o şoaptă -
macul roşu rămâne
fără petale


sâmbătă, 29 aprilie 2017

luni, 10 aprilie 2017

De Florii prin cimitire

La Cugir


La Dâncu-Mic






Prietenii literare

Prin intermediul miracolului lumii moderne, internetul, am cunoscut-o pe doamna Maria Tirenescu. Am s-o numesc scriitoare, pentru că asta este. Cu acelaşi talent mânuieşte pana şi când scrie poezie şi când scrie proză. Am făcut recent un schimb de cărţi pentru copii, dumneaei dăruindu-mi ultima apariţie editorială ,,Copii de ieri, copii de azi,,.

Am citit-o din scoarţă-n scoarţă, cu plăcerea revederii unor scene din propria copilărie. Când am citit ,,Vacanţa la mare,, am retrăit pasajul cu sufertaşul. La fel am păţit şi eu când i-am dus de mâncare tatălui meu. 

Fiecare povestire mi-a adus în faţa ochilor minţii, câte o amintire, câte o retrăire. În concluzie, cartea nu se adresează numai copiilor, ci şi nouă, celor mari, care ne putem regăsi cu uşurinţă în paginile acestei minunate cărţi.

Draga mea prietenă, îţi doresc mult, mult succes în tot ceea ce faci, pentru faci totul foarte bine. 

Cu stimă, respect şi prietenie.
Aurelia Oancă

Scriitoarea Aurelia Oancă mi-a trimis trei dintre cărţile pentru copii pe care le-a publicat la două edituri din Baia Mare, municipiul în care locuieşte autoarea şi de unde se inspiră. Sunt cărţi de colorat, dar care conţin texte diverse, poezii, basme, povestiri cu miez. Desenele îi aparţin scriitoarei.

E un bun prilej de a face un schimb de impresii, de idei, de amintiri legate de locurile copilăriei. Îi mulţumesc Aureliei Oancă pentru cărţile pe care le voi citi cu drag! Le vor citi şi nepoţii noştri atunci când vor veni în vizită la noi!

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Copii de ieri, copii de azi


Astă seară aș vrea să vă destăinui un secret: sunt o persoană de modă veche.
Știți de ce? Îmi place să citesc cărți, să le ating tainele ascunse între coperți, să le răsfoiesc, să le miros,  să inspir cu lăcomie izul de cerneală, să aud scârțîitul peniței pe foaie, să văd mâini emoționate ștergând, corectând pasaje întregi, să ascult zgomotul tiparniței cum așterne pe coala albă mii și mii de semne ce zâmbesc ghiduș unele către altele.
Da, îmi place cartea în forma ei clasică, pentru că are viață, palpită și poartă în ea trăirile și gândurile autorului.
Când primesc o carte, așa cum s-a întâmplat azi, o iau cu grijă și o mângâi, o privesc cu dragoste și îi mulțumesc pentru dorința de a mi se confesa.
Cartea Mariei Tirenescu, ”Copii de ieri, copii de azi”, a ajuns la mine ca dar din partea autoarei.
Îi mulțumesc pentru lumină și pentru autograf! Respecte!
E o carte cu totul specială, care m-a surprins prin subiectul abordat, tratat în egală măsură într-o manieră sensibilă, serioasă și optimistă.
Ușor nostalgică, autoarea trăiește / retrăiște momente, evenimente de ieri (ca protagonist sau nu), de azi (fie ca observator, fie ca educator, fie ca părinte) ce o impresionează, o emoționează, o intrigă, o pun pe gânduri conturând, uneori, un subtil caracter moralizator, deloc supărător.
Poveștile (17 la număr) se scriu firesc, pornind de la plecarea Roxanei, personajul primei povestiri, la bunici, la țară. Glume, peripeții, jocuri, nemulțumiri, conflicte rezolvate cu înțelepciune de bunica și multe, multe alte ghidușii ce se regăsesc în mai toate povestirile, cu alte personaje ca protagoniști, în alt timp și spațiu, cu alte soluții pentru ”războiul” dintre generații, dar întotdeauna cu un final pozitiv ce conține, discret, un îndemn la educație, politețe și respect pentru ambele ”tabere”.
Mărturisesc că demult nu am mai citit o carte pentru copii atât de plină de miez, atât de simplu și clar scrisă, din care să nu lipsească nici emoția, nici suspansul. Cartea generează cât se poate de spontan și de firesc discuții cu copiii dar și cu alți membri ai familiei despre  propriile definiții sau exemplificări ale vieții ce curge când domol, când tumultuos prin ore și ani; în plus, datorită explicațiilor oferite de  personaje, se pot aprofunda diferite perspective asupra conceptului: de libertate, de unitate, de demnitate.
Recomand  cu mare drag această carte cu totul deosebită, pentru momente cu adevărat fascinante petrecute în familie, la grădiniță, la școală, în societate.
Copii de ieri, copii de azi, de Maria Tirenescu; prefața: Viorica Alecu; grafica: Marinela Dafina; editor: Cătălin Nicolae Moldoveanu; editura Zeit, Brăila, 2017
Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 20 martie 2017