15 Noiembrie 2016

Japonezul îndrăgostit de România, Miya Kosei, etnolog, sociolog și artist fotograf a lansat la Libraria Cărturești Albumul de fotografii ''Maramureș - Centrul Lumii. - See more at: http://www.romania-actualitati.ro/japonezul_miya_kosei_s_a_indragostit_de_romania-96295#sthash.J7gpc4SG.dpuf

2006

Miya Kosei, japonezul care iubeşte Maramureşul

A ajuns în Maramureş în anul 1965. În drum spre Paris, s-a oprit la Moscova. Acolo, cineva l-a sfătuit să treacă şi prin Europa de Est, prin România. În loc să stea câteva zile, a stat trei luni.

Primii români cu care a vorbit i-au răspuns în franceză.

„…şi uite-aşa, a început acolo, pe peronul gării din Iaşi, prietenia mea cu românii. M-au invitat la ei acasă, unde m-au primit cu mare ospitalitate, mă chemau toţi să stau la ei, mă trimiteau şi la rudele lor din alte oraşe. Gazdele mele îmi spuneau ce-ar mai trebui să văd, pe unde ar trebui să călătoresc pentru a afla cât mai multe despre România. Toţi, absolut toţi cei cu care am vorbit atunci, m-au sfătuit să ajung neapărat şi în Maramureş şi, într-o bună zi, am pornit-o spre nord, spre Sighet. Când am ajuns pe Valea Marei, de la început, din prima zi, am simţit ca am intrat într-o lume care nu-mi era străină, mă simţeam ca acasă, multe din cele ce vedeam îmi aminteau de ţinutul meu natal din nord-estul Japoniei. Parcă «recunoşteam» casele de lemn - unele acoperite cu paie - animalele, care trăiau atât de aproape de oameni, care umblau libere prin curţi, peisajul, dar mai ales faptul că oamenii vorbeau tare, repezit, aproape strigând, aşa cum fac şi japonezii.”

A revenit în Maramureş în 1967. „Oamenii au început să mă vadă ca pe unul dintre ei, eram de-al lor; o femeie mi-a spus că am acuma doua mame: una în Japonia, alta în Maramureş”. De atunci, a fost de 108 ori în Maramureş.

Din interviul pe care l-a dat doamnei Otilia Ţeposu, am mai reţinut:

„Am participat la peste 60 de nunţi, la zeci de înmormântări, am văzut «Ruptul sterpelor», «Sâmbra oilor», «Tânjaua». Dar ceea ce m-a şocat este un obicei pe care l-am văzut pentru prima oară în satul Năneşti, un obicei pe care nu l-am întâlnit nicăieri în altă parte pe unde am umblat - este vorba de «Nunta morţilor». Exista ceva asemănător în Japonia, dar într-o forma mult mai simplificată, adică la înmormântare omul este îmbrăcat în hainele pe care le-a purtat la nuntă. În Maramureş tradiţia e mult mai complexă, nunta se-ntâlneşte cu moartea, bucuria se amesteca în tristeţe, întreaga natură este părtaşă la acest fenomen, omul este văzut ca o parte dintr-un întreg, dintr-un sistem. Poate că mândria şi independenţa moroşenilor vin şi din conştiinţa integrării lor în acest sistem. Siguranţa lor, faptul că dau mereu impresia că trăiesc în centrul lumii mi-au descoperit optimismul şi dragostea lor de viaţă, bucuria de a trăi plenar, de a se bucura de tot ceea ce-ţi este menit de-a lungul vieţii. Ritualul înmormântării este în Maramureş ca o piesa de teatru, în care un rol important şi interesant îl are preotul. Pe de-o parte, el vorbeşte in numele celui mort, atunci când, în momentul «iertăciunilor», îşi cere iertare de la cei vii pentru unele greşeli din timpul vieţii, pe de altă parte, tot el, preotul, vorbeşte în numele celor rămaşi, care-l plâng pe cel mort. Preotul este legătura între vii şi morţi, intermediarul între cele două lumi.”

Date biografice

Miya Kosei s-a născut în 1937 la Tokio, într-o familie de artişti (mama - o poetă binecunoscută şi des premiată în Japonia, tatăl - dramaturg).

A studiat literatura, arta, istoria, etnologia, sociologia. Eseist şi autor de lucrări documentare, şi-a început cariera la revista "Weekly Book Review", unde a lucrat între 1958 si 1964. În afară de ziarist sau fotograf, Miya a publicat cărţi de poezie, proză, povestiri pentru copii, documentare.

În 1965 a ajuns pentru prima oară şi în România şi este entuziasmat de Maramureş (a făcut 108 călătorii de documentare în această zonă).

A publicat 6 volume de eseuri, lucrări documentare şi albume de fotografii despre România.

Ultimul volum, "Maramureş”, a fost publicat cu sprijinul Ministerului Culturii, al Consiliului Judeţean Maramureş şi al Editurii "Humanitas”.

Câteva adrese la care puteţi afla mai multe despre Miya Kosei:

http://www.bt.ro/portal/scriitor.htm

http://www.formula-as.ro/2001/455/acasa-1/acasa-2110

În revista "ROMANIAN RAPHSODY", care apare în Noua Zeelandă, am găsit:

„Îi puteţi scrie la miya@a7.rimnet.ne.jp sau la Green Gallery, 20 Cory Road, Palm Beach, Waiheke Island, email: greengallery@extra.co.nz.

Mai multe detalii, precum si un amplu interviu cu artistul japonez, puteţi citi în următorul număr al revistei.”

Azi, 10 ian 2022, am găsit: https://musicnights.ro/produs/maramuresul-meu-miya-kosei-2/

„Maramuresul meu/Miya Kosei

Am ajuns din intamplare in Romania, o tara necunoscuta pentru mine, in primavara anului 1965. Toti romanii pe care i-am cunoscut mi-au recomandat sa vizitez Maramuresul, in nordul si nord-vestul tarii. Doua luni mai tarziu, m-am dus intr-un sat de tarani si crescatori de vite de dincolo de Muntii Carpati. Am avut imediat o senzatie de dej-vu. Era un peisaj pe care-l mai vazusem undeva, candva. Atmosfera semana foarte mult cu cea din Japonia de odinioara. Case acoperite cu stuf, carute trase de cai si vite care treceau, un cocos care canta sau vocea oamenilor care vorbeau de parca ar fi cantat; toate acestea, intalnite in fiecare sat, creau senzatia de apropiere. M-am hotarat sa realizez un album de fotografii monocrome pentru a inregistra scenele frumoase pe care le-am intalnit. Monocromia cuprinde toate culorile, urmarind sa integreze sufletul in punctele de origine ale centripetalului si centrifugalului. Monocromia se adreseaza mai degraba intelectului decat emotiei. Se poate spune ca aceasta e metafizica ultima. imi doresc ca, prin aceste fotografii monocrome, sa simtiti culorile si sa aflati directia vantului, sa va bucurati de balada luminilor si a umbrelor. De asemenea, mi-as dori sa va ganditi la ce inseamna fiinta umana si viata ei, cea de zi cu zi. Aceasta e povestea spiritului, prinsa in fotografii. Mi-as dori sa priviti acest album cu inima. Avand in vedere ca e monocrom, veti vedea culorile cu inima. Am incercat sa retin obiectele cu inima. Mai multe decenii, am incercat sa surprind mai degraba lucruri invizibile. Daca din adancurile imaginii se va ivi ceva in timp ce-o priviti, scopul meu va fi fost atins. Le multumesc din suflet tuturor celor care au contribuit la crearea aceste carti. si ii multumesc mult lui Pal Peter si multilor buni prieteni din Romania. Miya Kosei”

Maramureșul are foarte mulți prieteni constanți, implicați, dezinteresați, conectați pasiunii nemercantile pentru zona noastră. Printre Oamenii cu toate sentimentele dedicate – din pură dragoste! – Maramureșului se numără și japonezul Miya KOSEI. L-am reîntâlnit pe japonezul – maramureșean la Sighet (la Librăria Luceafărul), la sfârșitul lunii trecute (ianuarie), după mai mulți ani în care a lipsit din „peisajul” nostru. A revenit în România în primul rând pentru a participa la expoziția de la Oradea „Expo Foto Art” (vernisajul a avut loc în 24 ianuarie 2023, expoziția fiind deschisă până în 17 februarie 2023), unde i-au fost expuse fotografiile (72 de imagini alb – negru) pe care le-a realizat în regiunea noastră de-a lungul anilor, expoziție având un titlu sugestiv „Maramureșul Centrul Lumii/ Maramures the centre of the world” dar și pentru a face un tur de țară (Sighet, Cluj, Iași, Delta Dunării etc). Poate, poate, expoziția va ajunge și la Sighet?!…

Cred că prietenul nostru Miya Kosei a făcut – altruist – mai mult pentru Maramureș decât multele instituții de stat, implicate în promovarea turismului. Prima expoziție cu tema Maramureșului a oferit-o parizienilor prin anii ‘70 urmată de o alta, mult mai generoasă, în capitala Franței (1998) și la Beauvais (2014). Numeroasele albume publicate și vizitele prin multe alte țări ale lumii în care „vorbea” prin imagini despre România, despre Maramureș, au fost pași eficienți în maximizarea vizibilității zonei noastre în lumea largă.

Miya Kosei este cunoscut și ca prozator, poet, eseist, având publicate până acum 12 cărți; se exprimă dezinvolt dar cu discreție atât în română cât și în franceză, maghiară, rusă. Deși descinderea la Sighet a fost de scurtă durată, pe lângă bucuria revederii am primit și un „cadou”, oferta de-a publica un nou album foto cu imagini din Maramureș la Editura Valea Verde („tentativă” de publicare pe care am mai avut-o în urmă cu aproape zece ani).

Kosei Miya s-a născut în 1937 la Tokio. A studiat literatura, arta, istoria, etnologia, economia și sociologia. Eseist și autor de lucrări documentare, și-a început cariera ca redactor la revista Weekly Book Review, unde a lucrat între 1958 și 1964. În 1965 descoperă România. Entuziasmat de țara noastră și mai ales de Maramureș, va reveni aici de peste 200 de ori.

Multe dintre cărțile sale și câteva albume de fotografii, „Romanian Rhapsody (Tokio, 1986), „Europa Orientalis – Romanian Red Rose” (Tokio, 1991), „La Roumanie des quatre saisons” (Paris, 1997); „Maramureşul” (Bucureşti, 2000), „Romanian Anthem – Europe of Europe” (Tokyo, 2002), „Romania – People, Alcohol, Songs” (Tokyo, 2002), „The People of Sheep and Fir” (Tokyo, 2007), „Song of the Sheep and the Fir” (Tokyo, 2008), „Maramureş – In a Small Village in Romania” (Tokyo, 2008), „Maramureșul meu/ My Maramureș” (2015), „Maramureș, centrul lumii/ Maramures the Center of the World” (2016) etc. sunt consacrate României, Maramureșului.

A participat la numeroase expoziţii internaționale, dintre care amintim: „Rumänische Rhapsodie”, Viena (Kittsee), Ethnographisches Museum Rathaus, 1996; „Rapsodia Romena”, Veneţia, Palazzo Correr, 1997; „La Roumanie des quatre saisons. Le Maramures photographié par Kosei Miya”, Paris, Musée de l’Homme, 1998; „Maramureş”, New York, East and West Gallery, 1999; „Maramures”, Auckland, Green Gallery, 2012; „Maramures – la vie, les homes”, Beauvais, Théâtre du Beauvais, 2014; „Maramures – Authentic Life”, Philharmonie Ekaterinburg, 2015; „Romania”, Yuzhno-sakhalinsk, Puppet Theatre, Sakhalin, 2015.

A fost distins cu importante premii: Child Welfare Culture Award (Japonia), Medalia culturală a Guvernului României, membru onorific al Institutului Cultural Român (ICR).

Oare ce face și cum face fotografie Miya Kosei? „Am încercat să rețin obiectele cu inima. Mai multe decenii am încercat să surprind mai degrabă lucruri invizibile.” (Miya Kosei)

Mulțumim, prietene Miya Kosei!

Ion Mariș

Comentariu

14 februarie 2023 la 11:27

Am găsit întâmplător acest articol. Nu de mult am discutat cu o prietenă despre Japonia, haiku, despre scriitorul și artistul Miya KOSEI. Atunci i-am spus prietenei mele că, pe primul blog pe care l-am realizat, am o pagină dedicată japonezului îndrăgostit de Maramureș.

Pe acea pagină am adunat informații, link-uri la care aș putea reveni oricând. Nu am îndrăznit să-i scriu, dar acum am ocazia să-l informez că sunt încântată de personalitatea Domniei Sale, că mă preocupă cultura japoneză, îmi place să scriu și comunic în special cu unele reviste de haiku. Și, pentru că citesc și scriu cu plăcere, am și câteva rezultate.

Vă rog să-i transmiteți prietenului dumneavoastră admirația mea pentru realizările Domniei Sale și gândurile mele bune pentru Japonia și locuitorii ei.

Cu stimă,

Maria Tirenescu