Transcriu Prefaţa şi exemplific doar cu poemul pe care l-am trimis eu.
Préface
Aux XVe siècle, les poètes japonais Sokan et Moritake ont affirmé l’autonomie du poème court, puis, au siècle suivant, le poète Bashô a donné au hokku ses grandes qualités poétiques. Au XIXe siècle, le poète Shiki, influencé par la peinture et philosophie de l’Occident, créant ainsi un pont entre l’Orient et l’Occident, a modernisé le style et les thèmes de ce tercet qui s’appelle maintenant le haïku. Le haïku est un poème bref qui s’inspire du monde dans lequel vit le poète. Il fait état d’un instant particulier, un peu comme un signet posé dans la grande livre du temps qui passe. Avec précision, il marque le détail. Écrit en trois lignes, il est, et avec raison, le plus court poème du monde.
Délaissant la nature telle qu’elle apparaît au fil des saisons, plusieurs trouvent leur inspiration dans leur vie familiale immédiate, leurs activités professionnelles, sociales, culturelles ou encore dans leurs loisirs. Les poètes s’ouvrent à la vie contemporaine, à l’actualité, aux thèmes qui les touchent aujourd’hui. Pixels, le premier recueil de cette collection, abordait le thème des nouvelles technologies; Adrénaline est un recueil de haïkus sur le sport !
Comme l’athlète, le haïkiste doit faire preuve de précision et d’intensité. L’apparente simplicité des mots du poète est trompeuse et elle peut se comparer à l’apparente aisance dont semblent faire preuve les athlètes dans des mouvements qu’ils ont répétés des milliers de fois. Tout semble si simple… et pourtant ! La pratique du haïku est un sport exigeant, mais elle aiguise les sens et nous amène à être attentifs à soi et à ce qui nous entoure; elle apprend également à se questionner sur la justesse des mots et sur leur potentiel évocateur.
Entrer dans réalité, faire un arrêt sur l’une des milliers de secondes qui se suivent. S’arrêter, voir ce qu’il y a autour, se voir avec ce ballon ou cette balle, ce bâton ou cette raquette, cette rame ou ce guidon… Et l’écrire, quelques mots seulement.
Ski, hockey, tennis, jogging, natation, soccer… Si, de prime abord, le sport a pu ne pas être perçu comme poétique, il s’est révélé une source véritable d’inspiration, ce que vous constaterez en lisant le présent recueil.
Nous croyons qu’un haïku peut toucher de personnes qui vivent les mêmes efforts et les mêmes émotions, les mêmes succès et les mêmes… courbatures ! Les mots du poète se prolongent dans les souvenirs du lecteur et peut-être même que les souvenirs du lecteur naîtront des mots du poète.
André Duhaime et Hélène Leclerc
Après-midi –
dans le jardin fleuri
il fait du tai-chi
După-amiază –
în grădina înflorită
el face tai-chi
(tai-chi, tajiki, taijuquan… )
În secolul al XV-lea, poeţii japonezi Sokan şi Moritake au afirmat autonomia poemului scurt, apoi, în secolul următor, poetul Bashô a dat poemului hokku acele mari calităţi poetice. În secolul al XIX-lea, poetul Shiki, influenţat de pictură şi de folozofia Occidentului, creând astfel un pod între Orient şi Occident, a modernizat stilul şi temele terţetului care se numeşte acum haiku. Haiku-ul este un poem scurt care se inspiră din lumea în care trăieşte poetul. Dă impresia unei clipe particulare, ca un semn pus în marea carte a timpului care trece. Cu siguranţă, el marchează detaliul. Scris în trei linii, este, cu siguranţă, cel mai scurt poem din lume.
Lăsând la o parte natura care pare un şir de anotimpuri, cele mai multe îşi găsesc inspiraţia în viaţa lor familiară imediată, activităţile profesionale, sociale, culturale sau chiar în timpul liber. Poeţii sunt deschişi vieţii contemporane, activităţii, temelor care îi impresionează astăzi. Pixeli, prima lucrare din această colecţie, abordează tema tehnologiei noi; Adrénaline este o culegere de haiku referitoare la sport!
Asemeni atletului, haiku-istul trebuie să facă dovada preciziei şi intensităţii. Aparenta simplitate a cuvintelor poetului este înşelătoare şi se poate compara cu aparenta lejeritate cu care atleţii se mişcă după ce au repetat de mii de ori. Totul pare simplu... şi totuşi! Practicarea haiku-ului este un sport exigent, dar el ascute simţurile şi ne determină să fim atenţi la noi şi la ceea ce ne înconjoară; ea ne învaţă de asemenea să ne întrebăm în legătură cu corectitudinea cuvintelor şi a potenţialului lor evocator.
Revenind la realitate, să facem o oprire asupra miilor de secunde care se succed. Să ne oprim, să vedem ceea ce arată autorul, să vedem ce este cu această minge sau acest glonţ, această bâtă sau această rachetă, această ramă sau acest ghidon... Şi să scrie aceasta, în doar câteva cuvinte.
Ski, hokey, tenis, jogging, nataţie, soccer... Dacă, la prima vedere, sportul a părut să nu fie poetic, el se prezintă ca o sursă veritabilă de inspiraţie, ceea ce veţi constata citind prezenta lucrare.
Noi credem că un haiku poate impresiona persoane care trăiesc acelaşi efort şi aceleaşi emoţii, acelaşi succes şi aceeaşi... oboseală! Cuvintele poetului se prelungesc în amintirile cititorului şi poate aceleaşi amintiri ale cititorului produc cuvintele poetului.
André Duhaime şi Hélène Leclerc
