Se întorcea dintr-o vizită prin Europa. La Szeged, i s-a făcut rău. A fost dus de urgenţă la cea mai bună clinică pentru boli de inimă din Ungaria, dar inima lui Ionică Dâncan nu a mai putut fi ajutată.
Ionică Dâncan s-a născut la 19 iulie 1942, la Geoagiu, în judeţul Hunedoara. A absolvit Facultatea de metematică-mecanică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.
A lucrat ca profesor la Geoagiu şi, în 1967 se transferă la Liceul Industrial din Cugir. A predat matematică la Liceul „Mohamed V” din Kenitra, Maroc, între anii 1973 şi 1977. A fost profesor cooperant la Liceul „Leon Bourgeois” din Eparnay în anul şcolar 1994-1994. A fost director la Liceul Industrial între anii 1987-1990 şi 1997-2005. Liceul Industrial a dobîndit, între timp, numele de Colegiu Naţional „David Prodan”.
În 2005 se pensionează, dar lucrează ca profesor suplinitor la şcoala din Ceru-Băcăinţi. Era pregătit sufleteşte să lucreze şi în acest an. Dar...
Marţi, 23 septembrie, numeroşi cetăţeni ai oraşului l-au condus pe ultimul său drum pe fostul lor coleg, profesor, soţ, tată, bunic, vecin... În şir lung de coroane, cel mai lung din câte am văzut eu, a fost format din numeroşii elevi care au participat la slujba de înmormântare. A fost un semnal că profesorul a fost apreciat şi iubit de elevi şi de colegi.
( Am lucrat câţiva ani la Liceul Industrial Nr. 1, cum era cunoscut. Doi profesori veneau cântând pe coridor: Ioan Mariş şi Ionică Dâncan.)