Întâlnire neprotocolară

A venit şi sfârşitul anului şcolar 2007-2008. Şi ziua în care ne-am întâlnit cea mai mare parte a colegilor la un local, să schimbăm impresii despre şcoală şi viaţă, lângă un pahar de oarece...

Doamna directoare a venit cu un discurs deosebit de interesant şi emoţionant. Nu voi cita nimic din el, dar spun doar că am încercat cu toţii să medităm la cele auzite.

Câteva poze vor spune mai multe decât pot spune eu acum.

Colegii mi-ai făcut cadou o imprimantă cu scanner şi copiator. Ştiau ce gânduri am. Şi o diplomă.

A trebuit să citesc cu glas tare ceea ce scria. Cred că am avut unele ezitări, dar, comentariile pe care le-am făcut au ţinut loc de alt discurs. Aşa era. Sunt convinsă că am dat dovadă de rezistenţă şi optimism, cum scrie pe diplomă.

Şi, pentru că se fac şi cadouri glumeţe cu prilejul pensionării, colegii mi-au dat o socotitoare cu bile şi o cârja care se termina cu o roată. O jucărie muzicală, pentru că, atunci când roata se învârteşte, se aud sunete de clopoţei.

Au cântat apoi trediţionalul "La mulţi ani!". Şi ne-am aşezat la masă.

Ce a urmat? Veselie, schimb de replici, glume, dans, amintiri...

Colegii au făcut poze, au filmat, dar a trebuit să renunţ la unele poze nereuşite. Poate voi completa cu alte poze pe un alt post.

Colegele care s-au pensionat înaintea mea au venit cu poze de familie, au împărtăşit din experienţa de pensionar.

Pentru că tocmai terminasem o încercare de plachetă şi nişte pliante cu haiku-uri de primăvară, le-am împărţit colegilor. Şi le-am promis că voi continua cu celelalte anotimpuri.

Şi sindicatul îşi face planuri...