Câteva cuvinte despre o sărbătoare importantă

La Cugir, este obiceiul ca, la Marea sărbătoare a Învierii Domnului, să participe toţi cei care în anul respectiv împlinesc 60 de ani. În acest an, soţul meu a fost păştean, împreună cu toţi foştii lui colegi de şcoală. Un număr mare. Peste o sută. Aceştia s-au întâlnit la casa parohială şi au făcut un plan, sub directa îndrumare a preoţilor din oraş. Voi descrie, pe scurt, care sunt etapele acestei sărbători. Miercuri, la amiază, femeile împodobesc vasele în care se vor duce pâinea şi vinul pentru a fi sfinţite. La ora 14 şi jumătate, coloana pleacă de la casa parohială.

Însoţită de preoţi, coloana este formată din bărbaţii care duc ciuberele cu pâine şi apoi vin femeile cu găleţile împodobite, pregătite pentru a duce vinul.


În jurul alaiului se adună mulţi copii, bătrâni, curioşi, aproape toată suflarea oraşului. Lipsesc doar cei care lucrează şi cei care nu se pot deplasa. Aparate de filmat, fotografiat, ziarişti, fotografi amatori … Rudele păştenilor fac poze, copiii îmbrăcaţi în frumosul port popular sunt asaltaţi de cei care pozează. Avem noroc de o zi frumoasă, nu prea rece, de început de aprilie. Pe munţi, mai stăruie zăpada. Dar cui îi pasă? E o atmosferă foarte plăcută.


Filmat, fotografiat şi condus de sute de oameni, alaiul ajunge la catedrala a cărei construcţie nu e încheiată. Acolo, pe treptele de marmură, oficialităţile, preoţii şi păştenii se pozează. Zeci de aparate clipesc, peste o sută de persoane sunt în atenţia privitorilor. „ Să rămână numai bărbaţii!”, „Acum, pozăm numai femeile…” , acum… prietenii.

Un elev, cu camera digitală, îmi cere voie să mă pozeze în timp ce şi soţul meu face fotografii. Sunt de acord, chiar dacă nu eu trebuie să fiu în atenţia lor. Am îmbrăcat portul popular pentru frumuseţea lui, de dragul evenimentului.

În Joia Mare, slujba celor douăsprezece denii. Pâinea este sfinţită şi, după această slujba, paştenii participă la petrecerea cu plăcinte, în casa parohială. Acolo se gustă vinul cu care se vor face paştile. Câteva mici retuşuri ale programului şi ne despărţim. La înconjorul bisericii şi la celelalte momente, nu particip. Au venit copiii noştri şi sunt gazdă. La biserică merge doar soacra mea. Aduce paştile în zori. Din bucata de pâine sfinţită, împărţim şi vecinilor care nu au putut să meargă la biserică. În Duminica Tomii, eliberaţi de emoţii, cei care au fost păşteni, împreună cu preoţii, participă la o petrecere. Se rememorează etapă cu etapă, se fac planuri pentru următorul an. Pozele ajung la noi după Paşti, dar sunt un bun prilej pentru a ne aminti cum am sărbătorit în acest an Învierea Domnului.