joi, 9 octombrie 2008

Publicate de o revistă străină

Leaves everywhere.
In the alder tree top
a crow croaking.
On the sky without clouds
looking for the Crescent moon.

The cricket singing
under the blade of grass.
Moonlight
over the old fence

invaded by lonicera.

















The moon is rising
among the leafless branches.
Only an eye witness: me.
Alone at the windows,
I remember you . . .

Modern English Tanka — Autumn 2008



http://www.modernenglishtanka.com/vol3/MET9_final.html

În limba română

Frunze peste tot.
În vârful unui arin
croncăne o cioară.
Pe cerul fără nori
privind luna în creştere.

Greierele cântă
sub firele de iarbă.
Lumina lunii
peste vechiul gard
invadat de caprifoi.

Luna se iveşte
printre ramurile desfrunzite.
Un singur martor: eu.
Singur la fereastră
îmi amintesc de tine...

miercuri, 1 octombrie 2008

Încă o nepoţică


Cea mai tânără nepoţică, Teodora-Ioana, care a văzut lumina zilei vineri, 26 septembrie 2008.

duminică, 21 septembrie 2008

Ieri, am aflat...

Ieri, adică 20 septembrie, am aflat cu surprindere că un coleg de-al nostru a avut un accident vascular...

Se întorcea dintr-o vizită prin Europa. La Szeged, i s-a făcut rău. A fost dus de urgenţă la cea mai bună clinică pentru boli de inimă din Ungaria, dar inima lui Ionică Dâncan nu a mai putut fi ajutată.

Ionică Dâncan s-a născut la 19 iulie 1942, la Geoagiu, în judeţul Hunedoara. A absolvit Facultatea de metematică-mecanică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

A lucrat ca profesor la Geoagiu şi, în 1967 se transferă la Liceul Industrial din Cugir. A predat matematică la Liceul „Mohamed V” din Kenitra, Maroc, între anii 1973 şi 1977. A fost profesor cooperant la Liceul „Leon Bourgeois” din Eparnay în anul şcolar 1994-1994. A fost director la Liceul Industrial între anii 1987-1990 şi 1997-2005. Liceul Industrial a dobîndit, între timp, numele de Colegiu Naţional „David Prodan”.

În 2005 se pensionează, dar lucrează ca profesor suplinitor la şcoala din Ceru-Băcăinţi. Era pregătit sufleteşte să lucreze şi în acest an. Dar...


Marţi, 23 septembrie, numeroşi cetăţeni ai oraşului l-au condus pe ultimul său drum pe fostul lor coleg, profesor, soţ, tată, bunic, vecin... În şir lung de coroane, cel mai lung din câte am văzut eu, a fost format din numeroşii elevi care au participat la slujba de înmormântare. A fost un semnal că profesorul a fost apreciat şi iubit de elevi şi de colegi.

( Am lucrat câţiva ani la Liceul Industrial Nr. 1, cum era cunoscut. Doi profesori veneau cântând pe coridor: Ioan Mariş şi Ionică Dâncan.)

Interesant

Am completat un chestionar pentru cei care au bloguri. Fiind interesant, am considerat să scriu şi aici legăturile. Poate citeşte cineva şi are nevoie de anumite informaţii.

Tag Technorati

Dacă doriţi să completaţi şi chestionarul...



Chestionar pentru bloggeri - 2008